Primele impresii din Cipru, in ordinea aparitiei: la primul pas in afara avionului ne loveste o caldura sufocanta, aerul ne arde in gat si ne ia vreo cateva minute sa ne obisnuim cu lumina foarte puternica (noi venind din Dusseldorf de la 10 grade C si cer aproape tot timpul acoperit de nori).
Foaaate aglomerat, avionul a fost plin ochi, in marea majoritate de olandezi...ne ducem direct la biroul Hertz. Doamna vorbeste perfect engleza si ne zambeste prietenos...ii arunc o privire lui Atti "woww ce prietenoasa e, nu ma asteptam". Auzisem sau citisem pe net ca cipriotii sunt deosebit de amabili, ramane de vazut in continuare...
Totul decurge cu bine, mergem sa ridicam masina care e cu volanul pe dreapta..mi-a luat ceva timp sa ma obisnuiesc dar e mai simplu decat pare:) trebuie doar tinut minte ca in sensul giratoriu se intra prin stanga si se da prioritate celor ce vin din dreapta iar pe autostrada banda 1 e cea din stanga:)
A 3-a impresie ce persista e ca totul e foarte diferit. Nu stiu exact in ce fel...in primul rand nu miroase a mare, cum ne asteptam; totul in jur (cel putin pana acum) e foarte arid, ca intr-un film cu soldati, Afganistan, praf galben, arsita si scaieti.
Pe autostrada foarte putine masini...un fel de 28 days later...distantele sunt mici si ajungem in 40 de minute la cazarea din Tochni. Din nou, revine impresia ca totul e diferit cumva de tot ce am vazut pana acum. Este sigur cel mai sudic punct de pe pamant unde am ajuns vreodata.
Satucul e pe un deal al 5 km de mare.
Cu case din piatra alb galbuie si care respecta traditia din punct de vedere al constructiei...ramane de vazut. Deocamdata nu gasim casa pe care am inchiriat-o asa ca parcam langa biserica. Totul e pustiu, nu vezi nici tipenie de om. E ora 2 dupamasa si nimic, o liniste mormantala, parca se aude caldura ridicandu-se din pamant.
Deodata un harshcait, o tanti matura in biserica. Ma duc si o intreb daca vorbeste engleza, zice ca da apoi nu mai inteleg nimic..."Niovi house" repet eu si isi chema baiatul, un pusti de vreo 15 ani din cu totul alta categorie de culoare a pielii ca mine, mega bronzat:)
Se ofera sa ma duca la nenea cu cazarea si asa ca o ia la picior in fata mea pe niste stradute incinse si inguste, ca intr-un cuptor luminat cu un satuc in minitura pus la gratinat...
In cele din urma ajungem la destinatie si il gasim pe George, nenea proprietarul : foarte amabil si prietenos ne invita in casa mamei si ne serveste cu traditionalul pahar cu apa si un delicios jeleu de citrice confiate; apoi ne pofteste sa ne arate camera.
In fata usii ne-am intalnit cu 2 muncitori din Baia mare care lucreaza aici de 3 ani si le e dor de casa. Isi trageau sufletul putin si iar amestecau in ciment.
Rupti de foame si de sete nu stim cum sa ne aruncam mai repede bagajele si sa cautam ceva de mancare, dar primim de la mama proprietarului o farfurie de bulgur (grau sfaramat) cu legume si masline. Ni se par mai delicioase ca nicioata. Infulecam cu pofta si plecam spre plaja.
Nu trece mult si ne dam seama ca gps-ul nu ne este de mare folos si timp de aproape o ora ne invartim in cerc cautind "plaja Guvernatorului" care ar trebui sa fie la 5min de mers cu masina.
Governor`s Beach
Nisipul e negru, e mica si cocheta si cel mai important, aproape pustie. Ne asezam pe un sezlong si nu vine nimeni sa ne ceara bani. Este 4 dupaamiaza si facem prima baie. Aaaaahhh... Si prima tentativa de snorkel. Nu sunt prea multe de vazut pe sub apa dar echipamentul nou trebuia incercat:) Plus ca nimic nu putea sa strice bucuria primei bai, nici chiar durerea groaznica de cap. Gasim in nisip sub apa 2,5 eur.
Dupa vreo 2 ore ne intoarcem in Tochni morti de foame. Lumina a devenit placuta si calda, numai buna pentru fotografiat leandrii.
Am pornit spre taverna de langa biserica si vedem un grup de femei imbracate in negru venind de la biserica; ne servesc bucuroase cu coliva in pungi de unica folosinta: grau fiert, migdale verzi, boabe de rodii, susan si stafide. Cu cat servesc mai multe persoane cu atat mai linistit va fi sufletul mortului, se spune.
Infulecam cu mana direct din punga si pana ne așezam pe treasa tavernei mai primim de la inca doi batranei supliment la coliva.
Frumos luminata, terasa tavernei are aproape toate mesele ocupate dar gasim una libera chiar pe colt, cu fata de masa pepit alb-albastru.
Suntem constant surprinsi ca nu miroase a mare...
Terasa incepe sa se umple. Toata lumea este arsa, zambitoare si totusi discreta pana la sosirea grupului de britanici:)
Odata cu ei vine si mancarea, antreuri : tzatzichi, sfecla, salata si couscous.
Nu ne putem abtine si mancam painea traditionala greceasca "pita" aburinda cu sosul tzatzichi.
Suntem hotarati sa mancam numai mancaruri traditionale. Cand suntem aproape satui vine felul principal:
Stifado - Carne de vita in sos de vin si ceapa si dovlecel dat prin ou si prajit. Asta a comandat Atti iar pentru mine Mousaka de dovlecel. (fara sare, cum se vor dovedi a fi majoritatea mancarurilor lor traditionale, nu stim de ce)
Totul udat cu vinul casei, un vin rosu sec, care se vinde, ca la majoritatea tavernelor in Cipru, la carafa de jumatate de litru si costa in jur de 7 eur.
Pentru mancare am platit in jur de 20 de eur. Cam 10 eur de persoana costa o masa pe saturate, fara bautura.
Ne ducem linistiti la culcare si Atti incepe sa se planga de tantari (sau ce credeam noi ca sunt tantari:)....continuarea maine:)
Tips&Tricks:
- toata lumea vorbeste bine sau cel putin se descurca in engleza
- cipriotii sunt foarte prietenosi
- majoritatea celorlati turisti sunt britanici
- mancare buna si portii suficiente
- cafeaua nu e buna, e cafeaua lor traditionala cu zat
- nu exista espresso in cafenele
- toate costa dublu sau triplu la gheretele de pe plaja
Preturi:
- o masa cu tot cu bautura - cam 15 eur/persoana
- benzina 1.2 eur/l
- sezlong 2,5 eur/zi
- o cafea - 1 eur
- bere - in jur de 2 eur parca
- cazarea - in jur de 25 eur/pers/noapte in case traditionale
No comments:
Post a Comment