Cipru, Iunie 2011 - Ziua 3

Dimineata, chinuiti maxim de muscaturile a ceea ce noi banuim ca sunt bedbugs. Ne dam cu sarg cu crema cu camfor si aratam ca niste zidari dupa o zi plina.

Obiectiv azi: relaxare fara prea multa bataie de cap = Pissouri Beach.

E inca devreme si autostrada e aproape goala. Ajungem pe plaja in 30 de minute. Inca nu stim la ce sa ne asteptam. Pissouri bay e un satuc mic si linistit, tacut inca la ora asta, cu putini turisti pe strada, indreptandu-se catre plaja.

Ii urmam si noi pana ni se deschide in fara ochilor, larg, fermecator si stralucitor, Golful Pissouri.

Plaja

De fapt, e o plata jumatate cu nisip jumatate cu pietre. Este foarte larga, marginita departe, de ambele parti, cu stanci mari albe. Foarte pitoresc.

Pe plaja, sezlongurile goale isi asteapta aliniate frumos, clientii. O fata vine lenesa la noi, de sub umbra unui copac si ne zice romaneste "Buna dimineata!". Ea e responsabila de servit clientii si ne adune amabila si o cafea. Platim 5 eur sezlongurile si 1,5 eur cafeaua (care e groaznica, ca deobicei, are gust de cappuccino la plic).

Sezlongurile sunt pe nisip, la vreo 4m de apa. Cand te apropii de apa, inainte sa intri e nisip, un nisip foarte foarte fin, blond inchis spre gri, insa, spre dezamagirea mea, in apa sunt pietre.

Apa

Este turcoaz si imbietoare.

Cu pietre mari pe toata distanta cat ajung eu cu picioarele jos. Si muult mai rece ca in Agia Napa. Si mai agitata si mai tulbure. Deci nu e buna pentru snorkelling.

Nu imi place la fel de mult ca apa din ziua precedenta, insa e greu de egalat Nissi Beach care e una dintre cele mai frumoase plaje de la Mediterana.

Pissouri insa e genul de plaja pentru aventurieri, pentru romantici, pentru amatorii de citit o care buna si de fotografie, care sigur vor fi incantati de stancile ce strajuie satul Pissouri cocotat sus, pe partea dreapta.

Asa ca in mare ne simtim bine, citim toata ziua. Mai mult sub umbrela, ne arde tare soarele. Asta pana pe la ora 14. Cand ne loveste foamea.

Mancarea

Am zis sa ne incercam norocul la taverna de pe plaja. Mare greseala. Cica nu servesc legume decat la cina, la pranza numai cartofi prajiti?! Nu stiu de ce, insa cum noi nu mancam cartofi de nici o culoare, am plecat.

Ne-am aciuat la o taverna din sat, la 2 minute de plaja. Fata care vine sa ne serveasca, din nou, romanca. Foarte amabila, ne spune aceeasi poveste cu cina si legumele?! Dar macar se ofera sa mearga sa intrebe la bucatarie (nu stiu daca a avut vreo importanta ca i-am zis ca platim in plus numai sa ne dea ceva legume) si vine inapoi victorioasa sa ne ia comanda. Se pare ca bucatareasa e de acord sa ne faca legume:)

Stam ce stam...pana vine mancarea salvez de la inec in paharul meu cu vin, o albinuta. O pun la soare sa isi usuce aripile si in 2 minute o salvez din nou, de data asta de un atac organizat al furnicilor.

Vine mancarea!!! mai trebuie sa va spun cat de buna a fost, sau vorbesc pozele de la sine? Plus ca bucatareasa nu s-a jucat cand a acceptat sa ne faca legume...am primit: vinete marinate cu rosii, dovlecel, castraveti, cartofi (nu stiu de ce, doar am zis ca nu mancam), varza cu morcovi si brocoli gratinat.

Eu am comandat chiftelute in foi de vita, o specialitate locala fara carne, dolmades. Atti, ceva frigarui de miel (souvlaki).

Totul a costat 20 de eur pentru amandoi, cu tot cu bauturi (o carafa de vin de jumatate de litru).

Satui si arsi de soare, decidem sa ne luam lucrurile si sa ne intoarcem in Tochni, la cazare, pe asa numita Ruta Vinurilor. Aceasta trece prin centrul insulei si e vestita pentru satele de pe traseu care se ocupa cu viticultura.

Iata cateva poze de pe drumul inapoi:

Zygi si loukoumades


Asa cum am promis in postul anterior, revin sa va spun de tanti care prajea ceva cu o seara inainte, in portul din Zygi. Gandul nu imi da pace (ca nu stiu ce prajea:), asa ca in loc sa mergem direct la cazare, ne indreptam catre Zygi, sa pot si eu dormi linistita noaptea.

Spre deosebire de seara anterioara, "terasa" improvizata sub prelata e plina. Miroase delicios. Ne lipim de tejghea si asteptam cu ochii sticlosi de pofta, sa ne bage cineva in seama.

Tanti face ceva gogosi micuti, pe care ii plajeste in ulei, intr-un lighean de metal, apoi ii arunca intr-un alt lighean cu ceva sirop de miere. se dovedesc a fi un desert specific grecesc, loukoumades.

Dintr-un aluat similar, prajeste un fel de pachetele umplute cu gris cu lapte neindulcit si cu aroma de trandafiri....nu am cuvinte sa va spun cat de bune sunt si imi ploua in gura numai cand imi aduc aminte!!!


















Se numesc shamishi si din pacate nu le-am facut poza, insa am gasit aici reteta si aceste imagini:

Mancam cu pofta la una din mesele de plastic. Par a fi cele mai bune chestii pe care le-am mancat vreodata, cand muscam dintr-o bila de aluat ni se umple gura de sirop de miere. La sfarsit, tanti cu nenea ne lasa sa ii pozam:)

Vreo 10 gogosi si 2 pliculete cu gris, 2 eur.

Tochni

Iata, in incheiere, cateva imagini care sper sa redea, macar partial, atmosfera calma si intima a Tochni-ului: piateta cu biserica, care, ca si la noi la sat, este nucleul vietii de zi cu zi, impreuna cu cateva stradute pe care le bateam zilnic pana la locul unde lasam masina seara.


Dupa cum bine vedeti, nu au parcare in fata usii:))

Cazarea

Asa arata micuta noastra casa, care, desi am petrecut putin timp in ea, ne-a placut mult. Ne-ar fi placut si mai mult daca nu ne muscau atatea ganganii si am fi putut sta seara putin in curte, sa bem un vin...

Tips & tricks:


- nu mancati la terasele de pe plaja, chiar daca sunt foarte prietenosi si serviabili, chelnerii de la aceste terase nu sunt nici una nici alte. Preturile sunt mai mari decat la o taverna situata, poate, 200 m mai incolo
- nu stati la soare intre orele 12 si 14 (nu ca asa zice la televizor, vorbesc din proprie experienta:)
    - nu plecati fara papucii de apa, mie mi-au lipsit:(
    - sa aveti tot timpul la voi ceva de citit
    - nu va zgarciti si inchiriati de la inceput sezlonguri cu umbrela, poate la 11 nu mai gasiti libere

Preturi:


- gustare gogosi pentru 2 persoane 2-3 eur
- pranz Pissouri Bay - 20 eur cu tot cu bauturi
- toaleta e gratis, chiar daca nu am fost clienti ai tavernei respective
- parcarea de langa plaja a fost gratis


Next post, plecarea si concluzii...maine:)

Cipru, Iunie 2011 - Ziua 2

Suna ceasul. E 8 dimineata si vad ingrozita de ce se plangea Atti noaptea trecuta de "tantari". Ne dam seama ca nu au cum sa fie tantari pentru ca nu vazusem niciunul si tantarii nu musca atat de agresiv, asa ca ajungem la concluzia ca trebuie sa fie "bed bugs". Saracul Atti e plin, cred ca are vreo 50 de muscaturi pe frunte si vreo 100 pe maini si picioare...

Trecem peste asta, mai ales ca nu vedem nici o urma de vreo insecta, si ne pregatim de mers la plaja. La sfatul unui nene de la micul magazin din sat ne indreptam catre Nissi Beach, in statiunea Agia Nappa.

Dar inainte ceva de mancare...dar ce? Mergem la micul magazin de langa biserica si ne cumparam capsuni (5 eur-500g) si iaurt de oaie facut de ei, cam 2 eur. Mancam capsunile gigant in timp ce facem cateva poze in lumina calda a diminetii.

Toate fructele au asa gust bun aici, mi-aduc aminte de copilarie...

Desi noua ne plac in general plajele mai putin aglomerate, mai izolate, cea de mai sus e atat de laudata de localnici incat decidem sa ne convingem singuri.

70 de km pe autostrada in Cipru e o nimica toata, pentru ca desi e limita de viteza de 100km/h e aproape goala.

Ajungem in Agia Nappa si gasim cu greu plaja. De ce? Pentru ca in Cipru lipsesc cu desavarsire indicatoarele catre obiective turistice, functionand in schimb metoda "intreaba-l pe ala".

Cum am mai spus, din fericire, toti localnicii sunt foarte amabili si zambareti, asa ca nu e problema de gasit ceva.

O luam la picior din parcarea gratuita, catre plaja. In 5 minute raman MASCA!!!

In fata noastra se deschide un golf super, cu nisip blond si foarte fin si o plaja cat vezi cu ochii, in forma de potcoava...iar apa, APA este TURCOAZ, curata si transparenta. Mega ademenitoare si, spre fericirea noastra, desi e sambata 11 dimineata, nu e aglomerat, jumatate din sezlonguri sunt goale.

Ne asezam repede pe doua cat mai aproape de apa, la vreo 2m, platim 7,5 eur pe ele plus umbrela si ne repezim in valuri. Azi bate destul de tare vantul si sunt valuri ce imi aduc aminte de taberele de la Navodari cand ne aruncam pe sub ele:)

Mergem pana ne ajunge apa la piept si putem sa ne vedem clar degetele de la picioare si nisipul auriu. Temperatura (apei) perfecta, vreo 23 grade C. Afara, 35 grade C.

Restul zilei decurge cam la fel, mie nevenindu-mi sa cred cat de bine poate sa arate apa! In partea opusa a plajei incepe sa se aglomereze dupa pranz, e o mini Ibiza acolo, cu DJ si toti turistii englezi sub 50 de ani:). Noi preferam sa stam in partea mai linistita...

Intr-un final, ne izbeste foamea si ne oprim la o taverna de langa plaja. Cum am decis sa mancam numai feluri traditionale de mancare, eu am comandat Souvla de miel cu legume si Atti ceva peste (parca).

Ca si pana acum, cu tot cu bautura, masa e in jur de 25 eur. Nu mi-a placut atat de mult ca la taverna din Tochni, dar cam peste tot in statiunile mainstream incearca sa jefuiasca macar putin turistii....

Back pe plaja pentru inca vreo 2 ore, dupa care decidem sa mergem cat inca mai e soare sa vizitam un satuc presupus "pitoresc", Kalavasos, la 5 km de Tochni.

Si DA, este pitoresc. Ne-a placut mai mult decat Tochni, e diferit ca si arhitectura, casele aduc mai mult a Italia decat a Cipru, cu stradute inguste pavate, spre deosebire de cele betonate din Tochni.

Cand ajungem noi, dogoarea zilei abia incepe sa se stinga, satul e semipustiu, cu cativa localnici ce joaca table in fata micii cafenele de langa biserica. Privarea de cafeina se face simtita si imi iau si eu o cafea. Nu-mi place, e traditionala cafea greceasca cu zat. Aici nu s-a auzit de espresso. Dam o tura pe stradute sa facem poze.

Adica eu sa fac poze, Atti se lupta din ce in ce mai aprig cu bubele din noaptea anterioara...
Asa ca iata niste poze facute de mine in Kalavasos:

Dupa vreo ora aerul devine placut, incep sa apara turisti ce se indreapta catre taverna locala, Bridge Tavern. Noi ne indreptam spre casa, flamanzi, gandindu-ne unde am putea manca. Atti isi aduce aminte de un sat de care ne-a zis nenea proprietarul cand am ajuns: Zygi, sat pescaresc, si cum ca acolo e cel mai bun Meze de peste din zona.

Meze e un tip de mancare traditionala cipriota, formata de fapt din toate felurile posibile de peste si fructe de mare, gatite separat si cu diverse sosuri si garnituri gen masline, tzatzichi, salata de sfecla rosie si icre tarama.

Asa ca mergem direct la terasa cea mai aglomerata (10 persoane) din Zygi, un restaurant pescaresc, si comandam Fish Meze. Se servea minim pentru 2 persoane si speram sa fie deajuns sa ne saturam......:)
Si incep sa ne aduca, si sa ne aduca si sa ne aducam...noi ne uitam prostiti unul la altul intrebandu-ne cum vom da gata ATATA mancare?! Tot miroasea delicios, a proaspat! Iata si pozele:

Cu burta mega plina ne gandim sa cerem sa ne puna la pachet ce a ramas, cam jumatate din cat era la inceput. De fapt era suficient sa se sature 4 persoane...si atunci vine nenea si ne mai aduce din partea casei lubenita si ceva dulceata traditionala de-a lor. Care ne tot intrebam din ce o fi facuta si se dovedeste a fi din vinete verzi:)

Plecam la culcare...in parcarea din portul Zygi o tanti isi face ceva de lucru la o taraba improvizata, dar despre asta povestesc maine...

V-am facut pofta?

Tips&Tricks:

- nu plecati de acasa fara spray de corp anti-insecte
- nu plecati fara medicamente: de migrene, antialergice, pentru stomac; creme de soare
- comandati Meze doar daca va este fooooarte foame sau 2 portii la 4 persoane
- evitati sa mancati de la tavernele din buricul statiunilor mainstream
- parcarea e in general gratis
- nu lasati in masina parcata obiecte de valoare
- benzinariile se gasesc relativ usor, multe la numar
- GPS-ul nu e de foarte mare folos prin sate, dar ajuta pe autostrada

Preturi:

- Meze pentru 2 persoane cu bautura - 48 eur
- doua sezlonguri cu umbrela pe Nissi Beach - 7,5 eur
- 1 cutie medicamente antialergice - 7 eur
- 1 flacon 100 ml crema plaja - aprox. 4 eur, depinde mult de marca (Nivea e pe la 12 eur)

Cipru, Iunie 2011 - Ziua 1

Luni e zi libera in Germania, asa ca am profitat de motorul de cautare de la SkyScanner si am gasit un zbor ieftin catre Cipru. Asa ca iata-ne...

Primele impresii din Cipru, in ordinea aparitiei: la primul pas in afara avionului ne loveste o caldura sufocanta, aerul ne arde in gat si ne ia vreo cateva minute sa ne obisnuim cu lumina foarte puternica (noi venind din Dusseldorf de la 10 grade C si cer aproape tot timpul acoperit de nori).

Foaaate aglomerat, avionul a fost plin ochi, in marea majoritate de olandezi...ne ducem direct la biroul Hertz. Doamna vorbeste perfect engleza si ne zambeste prietenos...ii arunc o privire lui Atti "woww ce prietenoasa e, nu ma asteptam". Auzisem sau citisem pe net ca cipriotii sunt deosebit de amabili, ramane de vazut in continuare...

Totul decurge cu bine, mergem sa ridicam masina care e cu volanul pe dreapta..mi-a luat ceva timp sa ma obisnuiesc dar e mai simplu decat pare:) trebuie doar tinut minte ca in sensul giratoriu se intra prin stanga si se da prioritate celor ce vin din dreapta iar pe autostrada banda 1 e cea din stanga:)

A 3-a impresie ce persista e ca totul e foarte diferit. Nu stiu exact in ce fel...in primul rand nu miroase a mare, cum ne asteptam; totul in jur (cel putin pana acum) e foarte arid, ca intr-un film cu soldati, Afganistan, praf galben, arsita si scaieti.

Pe autostrada foarte putine masini...un fel de 28 days later...distantele sunt mici si ajungem in 40 de minute la cazarea din Tochni. Din nou, revine impresia ca totul e diferit cumva de tot ce am vazut pana acum. Este sigur cel mai sudic punct de pe pamant unde am ajuns vreodata.

Satucul e pe un deal al 5 km de mare.

Cu case din piatra alb galbuie si care respecta traditia din punct de vedere al constructiei...ramane de vazut. Deocamdata nu gasim casa pe care am inchiriat-o asa ca parcam langa biserica. Totul e pustiu, nu vezi nici tipenie de om. E ora 2 dupamasa si nimic, o liniste mormantala, parca se aude caldura ridicandu-se din pamant.

Deodata un harshcait, o tanti matura in biserica. Ma duc si o intreb daca vorbeste engleza, zice ca da apoi nu mai inteleg nimic..."Niovi house" repet eu si isi chema baiatul, un pusti de vreo 15 ani din cu totul alta categorie de culoare a pielii ca mine, mega bronzat:)

Se ofera sa ma duca la nenea cu cazarea si asa ca o ia la picior in fata mea pe niste stradute incinse si inguste, ca intr-un cuptor luminat cu un satuc in minitura pus la gratinat...

In cele din urma ajungem la destinatie si il gasim pe George, nenea proprietarul : foarte amabil si prietenos ne invita in casa mamei si ne serveste cu traditionalul pahar cu apa si un delicios jeleu de citrice confiate; apoi ne pofteste sa ne arate camera.

In fata usii ne-am intalnit cu 2 muncitori din Baia mare care lucreaza aici de 3 ani si le e dor de casa. Isi trageau sufletul putin si iar amestecau in ciment.

Rupti de foame si de sete nu stim cum sa ne aruncam mai repede bagajele si sa cautam ceva de mancare, dar primim de la mama proprietarului o farfurie de bulgur (grau sfaramat) cu legume si masline. Ni se par mai delicioase ca nicioata. Infulecam cu pofta si plecam spre plaja.

Nu trece mult si ne dam seama ca gps-ul nu ne este de mare folos si timp de aproape o ora ne invartim in cerc cautind "plaja Guvernatorului" care ar trebui sa fie la 5min de mers cu masina.

Governor`s Beach

Nisipul e negru, e mica si cocheta si cel mai important, aproape pustie. Ne asezam pe un sezlong si nu vine nimeni sa ne ceara bani. Este 4 dupaamiaza si facem prima baie. Aaaaahhh... Si prima tentativa de snorkel. Nu sunt prea multe de vazut pe sub apa dar echipamentul nou trebuia incercat:) Plus ca nimic nu putea sa strice bucuria primei bai, nici chiar durerea groaznica de cap. Gasim in nisip sub apa 2,5 eur.

Dupa vreo 2 ore ne intoarcem in Tochni morti de foame. Lumina a devenit placuta si calda, numai buna pentru fotografiat leandrii.

Am pornit spre taverna de langa biserica si vedem un grup de femei imbracate in negru venind de la biserica; ne servesc bucuroase cu coliva in pungi de unica folosinta: grau fiert, migdale verzi, boabe de rodii, susan  si stafide. Cu cat servesc mai multe persoane cu atat mai linistit va fi sufletul mortului, se spune.

Infulecam cu mana direct din punga si pana ne așezam pe treasa tavernei mai primim de la inca doi batranei supliment la coliva.

Frumos luminata, terasa tavernei are aproape toate mesele ocupate dar gasim una libera chiar pe colt, cu fata de masa pepit alb-albastru.

Suntem constant surprinsi ca nu miroase a mare...
Terasa incepe sa se umple. Toata lumea este arsa, zambitoare si totusi discreta pana la sosirea grupului de britanici:)
Odata cu ei vine si mancarea, antreuri : tzatzichi, sfecla, salata si couscous.

Nu ne putem abtine si mancam painea traditionala greceasca "pita" aburinda cu sosul tzatzichi.
Suntem hotarati sa mancam numai mancaruri traditionale. Cand suntem aproape satui vine felul principal:

Stifado - Carne de vita in sos de vin si ceapa si dovlecel dat prin ou si prajit. Asta a comandat Atti iar pentru mine Mousaka de dovlecel. (fara sare, cum se vor dovedi a fi majoritatea mancarurilor lor traditionale, nu stim de ce)

Totul udat cu vinul casei, un vin rosu sec, care se vinde, ca la majoritatea tavernelor in Cipru, la carafa de jumatate de litru si costa in jur de 7 eur.

Pentru mancare am platit in jur de 20 de eur. Cam 10 eur de persoana costa o masa pe saturate, fara bautura.

Ne ducem linistiti la culcare si Atti incepe sa se planga de tantari (sau ce credeam noi ca sunt tantari:)....continuarea maine:)

Tips&Tricks:

- toata lumea vorbeste bine sau cel putin se descurca in engleza
- cipriotii sunt foarte prietenosi
- majoritatea celorlati turisti sunt britanici
- mancare buna si portii suficiente
- cafeaua nu e buna, e cafeaua lor traditionala cu zat
- nu exista espresso in cafenele
- toate costa dublu sau triplu la gheretele de pe plaja

Preturi:

- o masa cu tot cu bautura - cam 15 eur/persoana
- benzina 1.2 eur/l
- sezlong 2,5 eur/zi
- o cafea - 1 eur
- bere - in jur de 2 eur parca
- cazarea - in jur de 25 eur/pers/noapte in case traditionale