Lisabona in 5 zile, Aprilie 2012 - Ziua 2

 A doua zi ne-am trezit fara un plan concret. Stiam doar ca trebuie sa bifam cartierele vechi din Lisabona, Sintra si Cascais. Am decis ca prima zi ramanem in Lisabona, mai ales ca era deosebit de frig (5C dimineata) si nu dadea semne sa se incalzeasca semnificativ.

privelistea de la fereastra livingului, dis de dimineata

Asa ca, ne imbracam cu toate straturile de tricouri pe care le avem la dispozitie, pregatim aparatele foto si plecam. Nu pot sa nu precizez aici ca, inainte de a iesi pe usa, observam niste catei de usturoi postati la "vizor". Cu tot felul de ganduri si povesti cu vampiri in cap, nu indraznim sa ii luam de acolo, desi miros destul de puternic:)

pasteis de nata

Pe straduta noastra, putin mai sus, dam peste prima patiserie. Citisem ca sunt specialisti la cafea si prajituri, asa ca intram cu curaj si suntem pe viata fermecati de minunatele Pasteis de Nata. Au nenumarate produse de patiserie extraordinare toate, ar trebui un post numai pentru asta, insa ma limitez sa va spun ca minunatiile astea cu crema custard in cuib de foietaj dau dependenta...

 Ca niciodata, pana si eu ( care, fara sa ma laud, nu ma duc niciunde nedocumentata in legatura cu locatia respectiva) eram in pom si pomul in aer. Stiam doar ca ar fi fain sa mergem in Alfama, unul dintre cartierele vechi ale Lisabonei, unde localnicii in varsta stau de povesti pe stradute inguste si pietruite, femeile vand peste proaspat direct de la fereastra bucatariei etc. Deci multe chestii interesante de fotografiat; ghidul respectiv
(Top10 Lisbon) recomanda a se merge dimineata devreme. Nu stiam noi ca nu vom prinde nici urma de dimineata pe acolo…

Planul initial a sa inchiriem intr-una din zile o masina, sa mergem cu ea la Sintra si Cascais. Dar, ca sa economisim pretul mai multor bilete de tramvai, ne hotaram sa ne luam si noi LisboaCard; practic un card magnetic pentru turisti, care se plateste in functie de cate zile este activ. Notati pe el ora la care il folositi prima data, ca sa stiti cand expira. Noi ne-am luat pentru 3 zile si a costat 39 euro. Include transport gratuit pe toate mijloacele de transport in comun din Lisabona, acces gratuit cu trenul la Sintra si Cascais si intrari gratuite sau cu reducere la peste 100 de muzee si atractii turistice in, si de langa Lisabona. Cand il cumparati, primiti si o brosura cu toate cele de mai sus.

cautand Oficiul Turistic

Asaaaa, acuma noi nu stiu de ce nu l-am cumparat de la punctul de informatii turistice din aeroport. Era foarte la indemana si economiseam o gramada de timp. Timp pierdut in dimineata de care vorbesc, cautand un punct turistic cu astfel de carduri. Am pierdut cam 2 ore cautandu-l. Asta dupa ce ne-am uitat pe net cam pe unde e si cu ajutorul unui gps de pe telefon, care ne spunea ca suntem pe la vreo 100m de el....dar cum nimeni nu prea vorbeste engleza, l-am gasit cu greu, peste drum de gara.

sursa: http://photolisbon.com/

istoricul tramvai 28, cel cu care am ajuns in Alfama

In fine, l-am gasit, l-am cumparat si am luat tramvaiul spre Alfama. Tramvaiul e atat de mic si vechi, e spectacol de fain. Plin ochi de turisti si hoti de buzunare deghizati in turisti ( cum vom afla mai tarziu de la niste fete dragute), tramvaiul serpuieste pe niste stradute inguste si frumoase de mai mare dragul, o ia apoi la vale (fara frane, ne gandeam noi) pe niste pante in stil parc de distractii si urca inapoi spre varful unui deal din Alfama, pe o panta pe care ma gandesc ca nu as vrea sa imi moara motorul:).

un batranel admira privelistea in Alfama

Sincer, nu stiam unde trebuie sa coboram. Am fost eu inspirata si, cand am vazut o piateta stil balcon imens unde se inghesuiau turistii sa faca poze, am coborat. Era, de fapt, un celebru punct de belvedere numit Portile Soarelui (Miradouro das Portas del Sol), unde stradutele inguste si intortocheate se deschideau intr-o panorama greu de deschis, asa ca va las sa o admirati in poze.

Atmosfera era intregita de un nene ce canta la chitara, nu stiu ce muzica, dar completa de minune cerul intunecat, aproape apocaliptic si contrastul dat de cladirile albe, aproape stralucitoare, ale Alfamei de pe dealul din stanga noastra. Tot aici vedem pentru prima data raul Tejo, de fapt estuarul lui, inainte de a se varsa in Atlantic.

Am facut o gramada de poze si l-am filmat pe nenea cu chitara. Apoi am coborat pe scarile ce pornesc de acolo, printre cladirile cojite de vreme, spre rau. 

nori de furtuna si privelistea de la Portile Soarelui (Miradouro das Portas del Sol) 

partea de sud a Alfamei, care coboara la rau

primul "street artist" pe care l-am vazut in Lisabona, pe terasa de belvedere Portile Soarelui

cartierul Alfama coborand spre estuar

Dupa vreo 2 ore de plimbat si fotografiat, observam ca temperatura a crescut simtitor si ne loveste setea si foamea. Ne-am oprit pentru pranz la un restaurant mai mic dar parca nu la fel de inghesuit ca cel din seara anterioara. Am comandat miel fript cu coriandru si legume, Atti s-a pacalit din nou cu ceva orez cu curry, Alin si Maria au ramas la peste si cartofi.

Am baut prima data sangria in Lisabona si e extra, o recomand, e la del de buna peste tot, plina cu fructe. Care se mananca! Nu le lasati in carafa, bunatate de fructe imbibate de alcool, nu stiu nimic turistii astia americani....

Dupa pranz ne relaxam la o cafea cu lapte. Desi sunt vestiti portughezii pentru cafeaua lor, nu stiu ce e aia un latte, asa ca daca vreti cafea cu lapte in pahar de latte, cereti un galao, insa nu va asteptati sa fie cu spuma de lapte, in cel mai bun caz cu frisca. Espresso-ul insa e asa cum trebuie:)


In partea a doua a zilei ne hotaram sa mergem la Oceanario, care se pare, este unul dintre cele mai reusite din Europa. Am luat autobuzul care merge pe malul raului pana la acvariumul in cauza. 


Arata impresionant si din exterior, insa nu se compara cu minunatiile din interior. Impresionant e putin spus. Va las doar sa admirati cateva poze si apoi sa decideti singuri la fata locului. Era coada mare la intrare, insa merge repede. Biletul costa 16 euro de persoana insa merita toti banii. Daca vreti si ghid audio, costa extra 3 euro, noi ne-am luat, insa informatiile sunt prea putine, eu zic ca nu merita.


Recomand sa va rezervati macar 3 ore pentru Oceanarium, sa puteti admira totul fara stres si sa stati relaxat pe spate vreo jumatate de ora in fata "acvariului" de 7m inaltime.

sursa foto: http://www.trekearth.com/

canapeaua  de sub apa, sursa foto: http://cpkids.cp.pt/

Sa nu ratati "lounge"-ul  si canapelele cu vedere subacvatica!

Seara nu am mai avut chef sa mancam la un restaurant portughez, asa ca am cautat un restaurant italienesc in Bairro Alto, insa cum imi era foarte foame nu am mai luat aparatul si nu am poze sa va arat. A fost foaarte buna mancarea, mult mai buna ca la portughez. Dar nu va luati dupa mine, pentru ca mancarea italieneasca e preferata mea (cam la egalitate cu cea indiana), asa ca nu am cum sa fiu obiectiva.

Apoi, somn...

Lisabona in 5 zile, Aprilie 2012 - Ziua 1

De mult timp planuiam sa vizitam Lisabona, dar nu reuseam nici cum sa ne facem timp suficiente zile. Asa ca am profitat de zilele libere de Pasti si ne-am rezervat bilete de avion, ca sa nu mai avem scuza sa nu mergem:).

Cazarea am gasit-o pe site-ul waytostay. Noi am fost 4 persoane, doua cupluri, asa ca am luat un apartament cu doua dormitoare si un living, Condessa House.

Ne-a interesat in primul rand sa fie curat, situat strategic si nu cel mai scump:) Iata si cateva imagini, noua ni s-a parut foarte frumos si da, chiar arata atat de bine ca in poze:

Apartamentul e situal in buricul targului, in cartierul Bairro Alto, unde sunt concentrate majoritatea restaurantelor, cafenelelor si barurilor ce merita vizitate. Prin fata geamurilor trece celebrul tramvai galben.      La parterul cladirii e un mic magazin alimentar, deschis foarte convenabil, pana la 11 noaptea.

Complet utilat cu ustensile de gatit, toate solutiile posibile pentru curatenie (nu ca am fi avut nevoie de ele:), prosoape si uscator de par, incalzitoare electrice. Si piesa de rezistenta, un espresor Nespresso cu tot cu multe feluri de  cafea foaaaarte buna pentru care un biletel ne ruga sa lasam 50 de centi, daca le consumam. Prima cafea e "on the house".

Pe proprietar l-am sunat din taxi si ne-a asteptat la apartament. Foarte amabil, vorbeste bine engleza si ne-a dat tot felul de informatii utile despre unde sa mancam, ce sa nu ratam, pietele de vechituri si mijloace de transport. 

Nu uitati sa luati cate o harta de la punctul de informatii turistice din aeroport! Domnul Luis va fi fericit sa va incercuiasca cu pixul destinatiile interesante de acolo.

Asaaaa, dupa ce ne-am instalat (aruncat bagaje intr-un colt) si am dat cu banul cine ia dormitorul cu patul matrimonial (noi am pierdut) am plecat sa mancam, foarte curiosi sa vedem cum e mancarea portugheza.

strada in Bairro Alto

Atti si Maria studiind meniul unui mic restaurant de langa cazarea noastra

Putina geografie inainte: cartierul in care am stat, Bairro Alto, e un fel de centrul de distractie al tinerilor, plin pe strada de dealeri de droguri ( "hash hash" nu e un salut:), amatori de senzatii tari, cantarete de fado, restaurante care de care mai pestrite si baruri de toate felurile. Langa Bairro Alto, spre dreapta, e Baixa, un fel de centrul istoric, "old town"-ul lor. Dupa Baixa (genul de cartier cu piete largi, magazine scumpe si cladiri grandioase) vine Alfama, cartierul vechi, romantic, cu stradute pietruite si inghesuite, cu femei stand la barfa in fata casei, cu restaurante in curtea omului si in mijlocul drumului. Intesat de turisti, bineinteles. Peste tot.

Ne-am oprit sa mancam la un restaurant portughez mic, cu multe mese si multi oameni, inghesuiti intr-un spatiu cu peretii incarcati de multe decoratiuni din ceramica. Toate restaurantele sunt asa, mici si inghesuite, e parte din farmecul Lisabonei:)

Trebuia sa mancam peste. Codul e pestele lor traditional si au 1000 ( chiar au 1000) de feluri de a-l gati. Din pacate, in restaurante, nu il servesc decat in cateva, gril, prajit, si parca cu sos de rosii. Portughezii sunt mari amatori de cartofi prajiti, asa ca veti gasi greu (cum urma sa aflam si noi, care nu mancam cartofi) legume. Orez se mai gaseste, la fel si naut.

Alin si Maria au papat peste (sardine la gratar si bacalao, cum spun ei la cod). 

Atti ceva curry de creveti iar eu calamari cu coriandru si brocoli. Mancarea buna, insa nimic deosebit care sa ma dea peste cap...

Atentie la aperitive! In toate restaurantele din Lisabona ne-au fost servite ca si aperitive paine, unt, masline, branza si salam sau sunca. Ele NU sunt incluse in pretul meniului comandat, se platesc separat, in functie de ce ati mancat dintre ele. Costa intre 5-10 eur/masa!

Daca nu le doriti, spuneti-le chelnerilor inca de la inceput, cand le aduc, ca sa nu le lase pe masa si sa va taxeze.

Deserturile sunt destul de scumpe si nu ne-am comandat nimic, nu stiam noi atunci ca vom recupera dimineata la patiserie:))

Preturi:

- cina la un restaurant portughez in Bairro Alto - aproximativ 15 eur de persoana cu tot cu bautura, fara aperitive

- aperitive (paine cu unt, cateva masline si branza) - intre 5 si 10 euro/masa

- cazarea a costat 90 de euro/zi/apartament

Tips & tricks:

- aperitivele se platesc separat, daca nu le doriti spuneti-i chelnerului cand le aduce

- daca doriti sa comandati curry, sa stiti ca ale portughezilor sunt mai mult ca o supa decat ca o mancare, nu seamana cu cele indiene

- nu va luati desert decat daca va e foarte pofta de dulce:) Cele servite in restaurant nu prea sunt proaspete si nici foarte bune. Cel mai bine va pastrati pentru bunatatile proaspete pe care le vand toate patiseriile inca de dimineata devreme:)

- bacsis am lasat peste tot 10% si nu a strambat nimeni din nas

- oamenii nu prea vorbesc engleza, sau nu vor sa vorbeasca, ideea e ca nu strica sa aveti la voi un mic ghid conversational

Cipru, Iunie 2011 - Ziua 3

Dimineata, chinuiti maxim de muscaturile a ceea ce noi banuim ca sunt bedbugs. Ne dam cu sarg cu crema cu camfor si aratam ca niste zidari dupa o zi plina.

Obiectiv azi: relaxare fara prea multa bataie de cap = Pissouri Beach.

E inca devreme si autostrada e aproape goala. Ajungem pe plaja in 30 de minute. Inca nu stim la ce sa ne asteptam. Pissouri bay e un satuc mic si linistit, tacut inca la ora asta, cu putini turisti pe strada, indreptandu-se catre plaja.

Ii urmam si noi pana ni se deschide in fara ochilor, larg, fermecator si stralucitor, Golful Pissouri.

Plaja

De fapt, e o plata jumatate cu nisip jumatate cu pietre. Este foarte larga, marginita departe, de ambele parti, cu stanci mari albe. Foarte pitoresc.

Pe plaja, sezlongurile goale isi asteapta aliniate frumos, clientii. O fata vine lenesa la noi, de sub umbra unui copac si ne zice romaneste "Buna dimineata!". Ea e responsabila de servit clientii si ne adune amabila si o cafea. Platim 5 eur sezlongurile si 1,5 eur cafeaua (care e groaznica, ca deobicei, are gust de cappuccino la plic).

Sezlongurile sunt pe nisip, la vreo 4m de apa. Cand te apropii de apa, inainte sa intri e nisip, un nisip foarte foarte fin, blond inchis spre gri, insa, spre dezamagirea mea, in apa sunt pietre.

Apa

Este turcoaz si imbietoare.

Cu pietre mari pe toata distanta cat ajung eu cu picioarele jos. Si muult mai rece ca in Agia Napa. Si mai agitata si mai tulbure. Deci nu e buna pentru snorkelling.

Nu imi place la fel de mult ca apa din ziua precedenta, insa e greu de egalat Nissi Beach care e una dintre cele mai frumoase plaje de la Mediterana.

Pissouri insa e genul de plaja pentru aventurieri, pentru romantici, pentru amatorii de citit o care buna si de fotografie, care sigur vor fi incantati de stancile ce strajuie satul Pissouri cocotat sus, pe partea dreapta.

Asa ca in mare ne simtim bine, citim toata ziua. Mai mult sub umbrela, ne arde tare soarele. Asta pana pe la ora 14. Cand ne loveste foamea.

Mancarea

Am zis sa ne incercam norocul la taverna de pe plaja. Mare greseala. Cica nu servesc legume decat la cina, la pranza numai cartofi prajiti?! Nu stiu de ce, insa cum noi nu mancam cartofi de nici o culoare, am plecat.

Ne-am aciuat la o taverna din sat, la 2 minute de plaja. Fata care vine sa ne serveasca, din nou, romanca. Foarte amabila, ne spune aceeasi poveste cu cina si legumele?! Dar macar se ofera sa mearga sa intrebe la bucatarie (nu stiu daca a avut vreo importanta ca i-am zis ca platim in plus numai sa ne dea ceva legume) si vine inapoi victorioasa sa ne ia comanda. Se pare ca bucatareasa e de acord sa ne faca legume:)

Stam ce stam...pana vine mancarea salvez de la inec in paharul meu cu vin, o albinuta. O pun la soare sa isi usuce aripile si in 2 minute o salvez din nou, de data asta de un atac organizat al furnicilor.

Vine mancarea!!! mai trebuie sa va spun cat de buna a fost, sau vorbesc pozele de la sine? Plus ca bucatareasa nu s-a jucat cand a acceptat sa ne faca legume...am primit: vinete marinate cu rosii, dovlecel, castraveti, cartofi (nu stiu de ce, doar am zis ca nu mancam), varza cu morcovi si brocoli gratinat.

Eu am comandat chiftelute in foi de vita, o specialitate locala fara carne, dolmades. Atti, ceva frigarui de miel (souvlaki).

Totul a costat 20 de eur pentru amandoi, cu tot cu bauturi (o carafa de vin de jumatate de litru).

Satui si arsi de soare, decidem sa ne luam lucrurile si sa ne intoarcem in Tochni, la cazare, pe asa numita Ruta Vinurilor. Aceasta trece prin centrul insulei si e vestita pentru satele de pe traseu care se ocupa cu viticultura.

Iata cateva poze de pe drumul inapoi:

Zygi si loukoumades


Asa cum am promis in postul anterior, revin sa va spun de tanti care prajea ceva cu o seara inainte, in portul din Zygi. Gandul nu imi da pace (ca nu stiu ce prajea:), asa ca in loc sa mergem direct la cazare, ne indreptam catre Zygi, sa pot si eu dormi linistita noaptea.

Spre deosebire de seara anterioara, "terasa" improvizata sub prelata e plina. Miroase delicios. Ne lipim de tejghea si asteptam cu ochii sticlosi de pofta, sa ne bage cineva in seama.

Tanti face ceva gogosi micuti, pe care ii plajeste in ulei, intr-un lighean de metal, apoi ii arunca intr-un alt lighean cu ceva sirop de miere. se dovedesc a fi un desert specific grecesc, loukoumades.

Dintr-un aluat similar, prajeste un fel de pachetele umplute cu gris cu lapte neindulcit si cu aroma de trandafiri....nu am cuvinte sa va spun cat de bune sunt si imi ploua in gura numai cand imi aduc aminte!!!


















Se numesc shamishi si din pacate nu le-am facut poza, insa am gasit aici reteta si aceste imagini:

Mancam cu pofta la una din mesele de plastic. Par a fi cele mai bune chestii pe care le-am mancat vreodata, cand muscam dintr-o bila de aluat ni se umple gura de sirop de miere. La sfarsit, tanti cu nenea ne lasa sa ii pozam:)

Vreo 10 gogosi si 2 pliculete cu gris, 2 eur.

Tochni

Iata, in incheiere, cateva imagini care sper sa redea, macar partial, atmosfera calma si intima a Tochni-ului: piateta cu biserica, care, ca si la noi la sat, este nucleul vietii de zi cu zi, impreuna cu cateva stradute pe care le bateam zilnic pana la locul unde lasam masina seara.


Dupa cum bine vedeti, nu au parcare in fata usii:))

Cazarea

Asa arata micuta noastra casa, care, desi am petrecut putin timp in ea, ne-a placut mult. Ne-ar fi placut si mai mult daca nu ne muscau atatea ganganii si am fi putut sta seara putin in curte, sa bem un vin...

Tips & tricks:


- nu mancati la terasele de pe plaja, chiar daca sunt foarte prietenosi si serviabili, chelnerii de la aceste terase nu sunt nici una nici alte. Preturile sunt mai mari decat la o taverna situata, poate, 200 m mai incolo
- nu stati la soare intre orele 12 si 14 (nu ca asa zice la televizor, vorbesc din proprie experienta:)
    - nu plecati fara papucii de apa, mie mi-au lipsit:(
    - sa aveti tot timpul la voi ceva de citit
    - nu va zgarciti si inchiriati de la inceput sezlonguri cu umbrela, poate la 11 nu mai gasiti libere

Preturi:


- gustare gogosi pentru 2 persoane 2-3 eur
- pranz Pissouri Bay - 20 eur cu tot cu bauturi
- toaleta e gratis, chiar daca nu am fost clienti ai tavernei respective
- parcarea de langa plaja a fost gratis


Next post, plecarea si concluzii...maine:)